Cum arată mintea unui om în burnout (și de ce nu e vina ta)

Mintea unui om aflat în burnout arată ca o pungă plină de gânduri, îngrijorări și planificări care pare, uneori, fără fund. Oboseala acumulată și stresul prelungit susțin această senzație prin faptul că mențin persoana care se află în burnout într-o stare de epuizare atât fizică cât și psihică. Uneori, frustrarea care apare atunci când considerăm că nu mai suntem eficienți sau când observăm că performanța și motivația noastră au scăzut poate să ducă la presiune interioară constantă, în care fiecare sarcină pare o dovadă a propriei insuficiențe. În timp, această presiune se transformă într-o stare de epuizare mintală în care începem să ne îndoim de capacitățile noastre, să evităm responsabilitățile și să ne simțim tot mai deconectați de ceea ce facem. Este important să reținem că nu noi, ca persoane, suntem ineficiente sau nepricepute și că este un moment izolat din viața noastră care va trece pe măsură ce ne vom distribui atenția dinspre sarcinile și presiunile externe, spre propria persoană și spre nevoile noastre. Cu toate acestea, cum arată astfel de gânduri? 

Gândurile specifice burnoutului tind să fie concrete, repetitive și orientate către autocritică. Astfel, unii oameni experimentează gânduri legate de performanța lor precum: „Nu mă pot concentra deloc, ceva e în neregulă cu mine.”, „De ce îmi ia atât de mult să fac ceva atât de simplu?” sau „O să greșesc iar, sigur o să greșesc.”. Aceste gânduri survin în mod automat după apariția dificultății de concentrare și a oboselii fizice, semne specifice burnoutului. 

Alte exemple de gânduri sunt cele legate de identitate și valoare personală, precum „Nu mai sunt bun la nimic”, „Nu mai sunt omul care eram” sau „Dacă nu performez, nu mai am valoare”. Este natural să dezvoltăm o perspectivă autocritică în momentul în care evaluăm că nu mai avem randamentul de dinainte. Totuși, atribuirea vinei către propria persoană, în acest caz, nu este fondată deoarece problema nu este la noi, ci la burnout, un proces de epuizare care se instalează treptat și începe să ne influențeze gândurile, reacțiile și capacitatea de a face față cerințelor zilnice. 

Gândurile mențin simptomele pe care le simțim deoarece ele sunt strâns legate de emoții și de comportamente. Astfel, dacă ne gândim că nu suntem buni de nimic atunci emoția care decurge poate fi tristețea și descurajarea și astfel nu ne vom mai simți motivați să ne angajăm în respectiva sarcină deoarece, în aparență, nu mai are rost, oricum nu suntem buni de nimic. Neimplicarea în sarcini poate duce la stres și la anxietate anticipatorie cu privire la consecințele acțiunilor noastre, fapt ce duce la menținerea senzației de suprasolicitare și de epuizare mintală. 

În esență, mintea unui om aflat în burnout nu este o minte defectă, ci una suprasolicitată, împovărată de gânduri repetitive și autocritice care nu reflectă valoarea reală a persoanei, ci efectele epuizării prelungite. Recunoașterea faptului că burnoutul – și nu identitatea noastră – generează aceste distorsiuni este primul pas spre recâștigarea echilibrului și a unei perspective mai blânde asupra propriei persoane.