Istoria celor 4 ani de stres cauzat de războiul din Ucraina & o relatare dură despre anul 2

Conflictul de la graniță a debutat într-o perioadă deja dificilă pentru românii sensibilizați

de o pandemie fără seamăn în ultimul secol. După doi ani de stres ce tocmai începea să se diminueze, invadarea Ucrainei la scară largă de către ruși acum patru ani a adus un nou motiv de stres românilor. Cum sau dacă s-au adaptat concetățenii noștri la acest tip de stres urmează să afli făcând un scurt istoric al acestor ani.

2022: Un prim an cu stres pe muchie de cuțit

Imediat după breaking news-ul din dimineața zilei de 24 februarie 2022, românii se întrebau unul pe altul pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la serviciu sau acasă, în sânul familiei, despre ce ar fi de făcut dezvoltând scenarii negative privind securitatea țării noastre. Panica, nesiguranța, scenariile, știrile venind dinspre zonele de conflict – toate au crescut stresul la niveluri la care dorim mai degrabă să avem bani în cont. Preventiv, serviciul de pașapoarte a fost luat cu asalt. Alți români s-au implicat în preluarea valurilor de refugiați ucraineni, empatia și compasiunea fiind dovedite de națiunea noastră.

După șocul inițial, românii au început să proceseze ceea ce li se întâmpla. Au încercat să învețe să gestioneze stresul provocat de asta și să accepte ideea că se desfășoară un conflict armat peste graniță, care se putea prelungi. Totuși, breaking news-urile aveau acel intro de câteva secunde în care efectiv nu se știa dacă ce urmează a fi anunțat va modifica radical viețile românilor sau va amâna asta până la următorul breaking news. Și așa a trecut primul an.

2023: Un an critic pentru fondatorul NeuroCalm   

„Angajat, voluntar, impactat de ceea ce se întâmplă la granița României, am ajuns pe meleagurile Ucrainei cu diverse ocazii. Unele dintre acestea fiind umanitare, altele fiind de ajutorare a unor grupuri particulare de oameni afectați de conflict, așa am cunoscut Ucraina.

De fiecare dată se muncea foarte mult, sub presiune, sub teroarea sunetelor de sirenă, cu un nod în stomac cât pumnul de mare. De fapt, ingredientele ideale ale unei căderi nervoase reale într-un moment și loc total nepotrivit.

Cu precădere s-a și întâmplat într-o dimineață, 07:00 suna alarma telefonului, după o noapte plină și de aici pornește o parte din povestea NeuroCalm. M-am trezit dar nu mă puteam mișca. Absolut deloc. Eram efectiv înțepenit, în poziția fătusului cu dureri imense de spate în zona lombară. Am sunat pe cineva și în următoarele 15-20 minute am fost urcat într-o ambulanță și dus la cel mai apropiat spital.

Ucraineano – Englezo – Română, durere incredibil de mare, simțeam că nu pot respira, parcă plămânii aveau cărbuni aprinși în interior, nu mă puteam îndrepta de spate din cauza durerilor de rinichi, iar ceva rău se întâmpla la nivelul capului. Simțeam mii și mii de ace care mă înțepau simultan și senzația descrisă atunci era parcă se scurgea ceva din cap în corp. Durere mare.

Nefrologie. Electrocardiogramă. Respirație vizibil îngreunată. Cardiologie. Inima bătea într-un ritm haotic. Hiperventilație. Amețeală gravă. Transpirații. Fiecare doctor încerca să mă ajute într-un fel. M-am liniștit după un sedativ – mă dureau toate dar parcă nu mai conta.

Am făcut cunoștință cu doctorul neurolog care era de gardă atunci, a venit în salon, a deschis geamul, s-a uitat la mine și a spus „Cola, țigări. Țigări, Cola. Cola, muncă. Muncă, nopți albe. Nopți albe, cola și țigări.” Moment în care s-a apropiat de mine și cu o engleză britanică forțată mi-a spus: „Ai 2 variante, mă crezi că ești în burnout, sau mergi la fiecare specializare în parte”. Semnul ok a fost destul încât să înțeleg că mergeam pe ideea lui.

13 ore am dormit după un cocktail în venă. M-am trezit, am băut apă, era noapte, m-am băgat din nou la somn.

Mi-au făcut analizele, eram decent. Ce am trăit și cum s-a manifestat primul burnout, mi-am zis că sigur așa începe moartea. Cea mai dureroasă parte pe care nu vreau să o uit ca un warning, este cea cu acele „migrană severă cu simptome neurologice - furnicături în cap, senzație de curent electric senzație de “ceva care se scurge”, sensibilitate intensă.

Am început să cred că viitorul meu nu este în zona umanitară, emergency, chiar dacă eram performant. Nu. După faza cu spitalul am pus prima cărămidă NeuroCalm în minte și pe hârtie.

Burnout-ul este de departe cel mai mare dușman al oamenilor performanți.”

2024: Anul în care țara s-a resimțit după atâta stres

În 2024 începea să se discute despre war fatigue (oboseala de război), adică refuzul minții oamenilor de a asimila în continuare informații noi despre războiul din Ucraina și sentimentul că mai sunt și alte aspecte ale vieții de luat în considerare. Sentimentul de saturație informațională și emoțională și cel de neputință după mai mult de doi ani de război au adus cu sine o scădere a ritmului consumului de informație pe subiect. Până și dorința de a ajuta refugiații ucraineni a scăzut – nu din rea intenție, ci din nevoia de a respira la nivel mental și emoțional, mai ales că în toamna anului precedent pornise încă un război – în Fâșia Gaza.

Peste toate s-au adăugat și evenimentele din plan intern. 2024 a fost pentru România an electoral, care a ocupat complet cea de-a doua jumătate a anului – cu încrâncenarea aferentă, cu mizele uriașe și dezbaterile aprinse atât la TV, cât și pe rețelele sociale și chiar în familie, mai ales că în argumentarea diferitelor opinii era adus în discuție chiar războiul din Ucraina.

2025: Un an cu reușite în gestionarea stresului

În ciuda discuțiilor și negocierilor de pe scena internațională, războiul a continuat și în 2025, inclusiv cu episoade demne de RO-Alert – drone străine survolând teritoriul României. Cu toate acestea, românii au fost cerebrali, informându-se pe subiect și discutându-l fără a-și mai neglija reponsabilitățile de zi cu zi, așa cum deseori se întâmpla în primăvara lui 2022, când războiul era la început. Familia, locul de muncă, treburile casnice nu au mai fost neglijate, iar știrile au fost urmărite și comentate cu o apreciere mult mai echilibrată, mai dozată și mai contextualizată decât în trecut.

Românii nu s-au mai lăsat copleșiți emoțional și nici nu au mai fost obsedați mental de acest subiect. Oricum, nu era loc de așa ceva când știrile de breaking news veneau acum din plan intern, pe fondul prelungirii perioadei electorale până aproape de jumătatea anului. A fost perioada în care știrile interne au înflăcărat din nou gânduri, discuții și manifestări, ducând stresul până la limita de sus precum o tensiune arterială învățată să fie acolo.

2026: A început anul rezilienței și echilibrului

Reziliența este o noțiune care, deși aproape necunoscută printre români acum un deceniu, a devenit între timp un cuvânt cunoscut și chiar des utilizat. Constând în capacitatea psiho-emoțională de a depăși stresul și de a ajunge astfel la echilibrul de unde putem funcționa cel mai bine și de unde putem reacționa eficient la schimbările continue, reziliența nu se confundă cu nepăsarea ori cu lipsa de interes. Ne interesează ce se întâmplă cu țara vecină, doar că în paralel putem și trebuie să ne continuăm propriile vieți.

În 4 ani am avut timp să realizăm ce putem face în situații de genul, dar și ce nu putem face. Am învățat că, deși lucrurile sunt grave în zona de securitate, contextul de alianțe face ca țara noastră să fie doar țara vecină uneia atacată și aflată în război. Război care va continua și pe parcursul anului 2026, pe care îl traversăm. Însă acum îl traversăm cu reziliență și echilibru, lucruri pe care le păstrăm, le generăm încontinuu – inclusiv prin a urma programe anti-stres precum ale noastre de la Neuro Calm.

Așa devenim mai puternici – și chiar mai disponibili în a-i ajuta pe cei aflați în suferință. Pentru că, dacă nu ești tu în regulă, nu îi poți ajuta pe ceilalți, oricât ți-ai dori.

Echipa Neuro Calm